Secretul sfeclei dulci și mari de mărimea unui grapefruit

Mulți grădinari obțin an de an culturi cu rădăcini mici și tari, cu inele albe în interior, punând eșecul pe seama semințelor proaste sau a vremii. De fapt, mărimea și dulceața sfeclei depind de trei manipulări specifice care trebuie efectuate în timpul perioadei de formare a rădăcinilor. Am testat zeci de scheme de hrănire pe parcela mea și am găsit singura combinație care face ca leguma să crească „ca drojdia” chiar și în soluri sărace.

Alegerea tacticii de însămânțare pentru a maximiza randamentul

Succesul începe cu o spațiere și o pregătire corespunzătoare a solului. Dacă sfecla este înghesuită, aceasta va ajunge în hău sau va rămâne de mărimea unei nuci.

Trei reguli pentru legumele rădăcinoase perfecte

Pentru ca sfecla să crească nu numai mare, ci și suculentă, este necesar să urmați o secvență strictă de acțiuni.

• Subțierea se efectuează de două ori. Prima dată când apar câteva frunze adevărate, a doua oară – când rădăcina atinge un diametru de 2 cm.

• Cultivarea castraveților sfecla roșie este contraindicată. Spre deosebire de cartofi, acestei legume îi place ca partea superioară a rădăcinii să fie deasupra solului și să „respire” la soare.

  

  Secretul pentru o sfeclă uriașă constă în temperatura solului și o hrănire de primăvară

• Udarea cu apă sărată – șmecheria mea de viață încercată și adevărată. În mijlocul verii folosesc o soluție de sare de masă obișnuită (o lingură pe găleată de apă). Aceasta crește zaharurile și face pulpa de un roșu aprins, fără vene.

Nuanță secretă: dacă vedeți că frunzele sfeclei încep să se înroșească devreme, solul duce lipsă de sodiu sau este prea acid. Udarea cu o soluție sărată sau adăugarea de cenușă de lemn va rezolva problema în scurt timp.

Îngrășăminte eficiente în funcție de stadiul de creștere

Utilizare îngrășăminte azotate se justifică doar la începutul sezonului. Dacă exagerați în luna august, veți obține brazde uriașe și fructe mici pline de nitrați.

• Acid boric protejează miezul de putregai și carii.

• Slăbire între rânduri după fiecare ploaie înlocuiește o irigare completă.

• Mulcirea cu resturi de iarbă reține umiditatea, împiedicând solul să crape și să deterioreze pielea delicată a legumelor.

„Recomand oprirea oricărei udări cu două săptămâni înainte de recoltare. Acest lucru permite sfeclei să se „coaguleze”, ceea ce le prelungește foarte mult termenul de valabilitate în pivniță până primăvara.”

Markus Weber este expert în agricultură ecologică și agronomie. Markus conduce o fermă de familie în Bavaria de peste 15 ani și a testat peste 70 de metode de cultivare a rădăcinoaselor în climatul variabil al Europei. Specialitatea sa este obținerea de randamente ridicate fără utilizarea de substanțe chimice agresive.

Îngrijirea corectă a sfeclei în teren deschis necesită un efort minim dacă furnizați la timp bor și potasiu plantei. Respectarea distanței dintre răsaduri și controlul acidității solului vor garanta fructe care vor încânta prin gust și aspect comercializabil toată iarna.

Întrebări frecvente:

De ce sfecla crește amară?

Principala cauză a amărăciunii este lipsa de umiditate și supraîncălzirea solului în timpul perioadei de creștere activă a fructelor.

Poate fi transplantată sfecla în timpul răririi?

Da, sfecla se înrădăcinează foarte bine dacă rădăcina centrală nu este îndoită la transplantare.

Ce trebuie să faceți dacă sfecla roșie înmugurește?

Astfel de plante trebuie îndepărtate imediat, deoarece nu vor da recolte de rădăcinoase de calitate din cauza cheltuielilor de energie pentru înflorire.

Cum se tratează inelele albe din interiorul fructelor?

Inelele albe semnalează udarea neregulată și excesul de azot cu deficiențe de micronutrienți.

Când este cel mai bun moment pentru a depozita sfecla roșie?

Recoltarea se efectuează înainte de primul îngheț, deoarece partea superioară înghețată a fructului putrezește rapid.

De ce să udăm sfecla cu sare?

O soluție slabă de sare imită condițiile de la malul mării în care sfecla sălbatică a acumulat în mod istoric dulceața și strălucirea pigmentului.

Prin practici agronomice adecvate se poate obține o cultură decentă în orice tip de sol.